1. Prezenţa Ta m-a fericit,
În orice loc, de orice dată,
Cât aş fi fost de părăsit,
Ea mi-a umplut fiinţa toată.

R: Prezenţa Ta-i, Isus iubit,
Tot ce-am mai sfânt şi mai dorit,
/: Prezenţa Ta-i tot ce-aş mai vrea
Să-mi umple veşnicia mea. :/

2. Prezenţa Ta m-a mângâiat
În orişice zdrobiri gemute,
Când Te-am simţit m-am înălţat
Pân-la-ndrăzniri nemaicrezute.

3. Prezenţa Ta m-a răsplătit
De orice pierdere-ndurată;
Sărac eram, dar m-am simţit
Mai fericit ca lumea toată.

4. Prezenţa Ta m-a-mbărbătat
Prin luptele îndelungate,
Prezenţa Ta mi-a-nfiorat
Cântările înlăcrimate.

5. Prezenţa Ta mi-a liniştit
Atâtea valuri şi furtune,
Și-atâtea nopţi mi le-a-nsorit,
Schimbându-mi-le-n rugăciune.

6. Prezenţa Ta mi-e tot ce-aş vrea,
Nu rai, nu cer, nu orice fie,
Să Ți-o cuprind, cuprins in ea,
Stăpân și rob pe veșnicie.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 142.
Autor text: Traian Dorz.